multa lume m-a intrebat azi - aproape toata, chiar si mama - cum e la treizeci. si m-am simti un pic nus-cum, fiindk "nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc..." nu e nicio branza, frate! si ceea ce ma mira e k cei mai multi dintre voi ati depasit "pragul" (voi, cei cu intrebarile!). ce prag? ce prefix? ce raboj? ce asteptati? nu mi-a placut niciodata sa dau raspunsul asteptat, iar acum ma incearca o curiozitate k un jungi intercostal: ce vreti sa auziti?
lista e simpla, k dak te complici in liste cu plusuri si minusuri ajungi sa te uiti de pe marginea drumului cum trece viata k un rau repede pe langa tine si, mai rau, cum se subtiaza a seceta. k vremea navalnicelor inundatii s-a cam dus - slava domnului k cizmele de cauciuc nu sunt la moda.
sunt recunoscatoare (sus, dar si mie) k sunt sanatoasa - fapt important pentru puiul de om - cum zice tata - mult mai mult decat pentru mine - si k am aceasta minune (pentru kre ii voi multumi netarmurit lui alin).
sunt fericita. vad zilnic cum doi ochi mari si luminosi - mai mult decat "ai mei" - ma privesc cu diferite scheme, incercand sa deprinda ceva nou sau sa primeask aprobare pentru ultima pozna.
sunt mahnita. nu am cuib pentru matei iar infranarile de pana acum spre tot ce as fi vrut sa pun in el s-au transformat deja in frustrari. lipsa spatiului cu kre sa ma identific si auto-instruirea de a nu ma atasa de locuri ce vor fi iminent schimbate au inceput sa lase urme. dureros e k solutii au existat dintotdeuna, dar sigur lipseste ceva: vointa, "imi pasa de tine" sau poate, mai grav, dragoste.
sunt cicalitoare. mai ales de cand a venit matei, incerc sa impun in viata mea reguli pe kre nici eu nu le urmez mereu, dar - mai nasol - incerc sa ii determin pe cei din jurul meu sa fak lucrurile asa cum vreu/fac eu. fiind cel mai aproape, alin sufera cel mai mult.
sunt indurerata. ceea ce am iubit mai mult, de copil, in jurul meu se indreapta spre iesire iar eu ma simt neputincioasa fiindk cu greu incap mai multe vieti intr-una singura, in aceleasi 24 de ore.
sunt luminoasa. interior (nu stiu dak de pe prispa se vede). fiindk am putut sa trec prin si peste multe, fiindk ce nu te omoara te intareste si fiindk sunt cea mai norocoasa femeie de knd am primit cel mai cuminte si mai deosebit dar, caruia - aproape toata - cu imensa dragoste, ma dedic!
lista e simpla, k dak te complici in liste cu plusuri si minusuri ajungi sa te uiti de pe marginea drumului cum trece viata k un rau repede pe langa tine si, mai rau, cum se subtiaza a seceta. k vremea navalnicelor inundatii s-a cam dus - slava domnului k cizmele de cauciuc nu sunt la moda.
sunt recunoscatoare (sus, dar si mie) k sunt sanatoasa - fapt important pentru puiul de om - cum zice tata - mult mai mult decat pentru mine - si k am aceasta minune (pentru kre ii voi multumi netarmurit lui alin).
sunt fericita. vad zilnic cum doi ochi mari si luminosi - mai mult decat "ai mei" - ma privesc cu diferite scheme, incercand sa deprinda ceva nou sau sa primeask aprobare pentru ultima pozna.
sunt mahnita. nu am cuib pentru matei iar infranarile de pana acum spre tot ce as fi vrut sa pun in el s-au transformat deja in frustrari. lipsa spatiului cu kre sa ma identific si auto-instruirea de a nu ma atasa de locuri ce vor fi iminent schimbate au inceput sa lase urme. dureros e k solutii au existat dintotdeuna, dar sigur lipseste ceva: vointa, "imi pasa de tine" sau poate, mai grav, dragoste.
sunt cicalitoare. mai ales de cand a venit matei, incerc sa impun in viata mea reguli pe kre nici eu nu le urmez mereu, dar - mai nasol - incerc sa ii determin pe cei din jurul meu sa fak lucrurile asa cum vreu/fac eu. fiind cel mai aproape, alin sufera cel mai mult.
sunt indurerata. ceea ce am iubit mai mult, de copil, in jurul meu se indreapta spre iesire iar eu ma simt neputincioasa fiindk cu greu incap mai multe vieti intr-una singura, in aceleasi 24 de ore.
sunt luminoasa. interior (nu stiu dak de pe prispa se vede). fiindk am putut sa trec prin si peste multe, fiindk ce nu te omoara te intareste si fiindk sunt cea mai norocoasa femeie de knd am primit cel mai cuminte si mai deosebit dar, caruia - aproape toata - cu imensa dragoste, ma dedic!
No comments:
Post a Comment