... pai pe la 6.10 forfoteai k in fiekre dimineata ultimele vise mici - jucarii de patuc. puf-puf...se trezeste moshmondelu'. ne uitam la tine cum devii pusti, ne bucuram si ne speriem k te faci prea repede om. deja ne tii discursuri si pari k intelegi k noi te aprobam doar de sanchi asa. ridici spranceana si o iei de la capat. doar talpucile te asculta orbeste, desi lovesti totul in calea-ti cu ele. pare k nu le doare. ochii ii faci gata mari mirati si cu ras in colturi. ghidus k un pitic intr-un transeu din pilota de oameni mari. acum cateva zile te-ai uitat incretit de uimire la tati kre incerca sa iti explice k ce vezi tu intre gingiile lui sunt niste balutze mari - albe si plate - ce au impietrit demult. knd ai auzit k asa o sa se intample si in gurita ta, ai rotunjit-o cireasa si ai rasturnat din ea productii noi. cel mai firesc moment pentru a-ti exersa rasucirile de suricata camuflata este, normal, cel al inchilotatului. imi intorci rotunjorul rotofei si iti faci dreptate singur cu jucariile imprastiate strategic la-ndemainile tale
În timp ce-și cerne valul aprig printre stânci, ca o mireasă părăsită fată mare, se dă în bărci Oceanul, fumegă strigare: eu te cuprind, Pământ, iar tu văd că te strângi. Cu plete albe, creț, se hohotește Cerul, ca o fereastră dinspre tot ce nu se vede: La mine doarme Soarele și cine crede că mă topesc? Prin mine zboară fierul. Prin cartier se vântură agale Vântul, îndrăgostit de cate-o fustă colorată: mă joc cu Focul, ca de fiecare data, în timp ce am puterea s-amuțesc cuvântul. Din drumul lui de lut, în Om se-avântă toate durerile ce i-au țesut menirea: în mine, Raiul și cu Iadul se înfruntă și tot în mine s-a născut Iubirea...
Comments
Post a Comment