dor de-a dura

Dorul ce doare,

adanc si tacut,

e clipa in care

chiar n-ai mai putut.

Aduni amintiri

sa spele cuvinte,

soptiri si priviri

fugite din minte.

Ai scrie un sfat

de clipa fireasca
cu vers aplecat.

El n-o sa-l citeasca.

 
Te strangi din trecut,

c-o mima dresata,

cum n-ai mai avut

prin acel altadata.

Si-arunci, in prezent,

o noua tunsoare

si-un zambet absent,

sa stergi dorul ce doare.

Cu rochia cea noua

din altii sa storci

o vlaga sau doua

si-apoi sa-l intorci.