Matei: De e nu poti sa treci peste punct?
Poftim?
Adica atunci cand spui: am zis ca nu va uitati la desene. Punct. De ce nu poti sa treci peste punct?
Rad interzis. Pana sa apuc sa gandesc un raspuns, imi traseaza si morala: pe cand tu stai pe net cat vrei tu si nu iti pune nimeni punct!
* * *
In parc, dupa o zburatacire de maini lasata cu varsare de apa, incerc sa aflu:
Ileana, te simti uda?
Nu, mami, ma simt obosita.
Zmeul: Sau te simiti Regina Ploii.
Printesa: Nu, Matei, ma simt obosita, mi-e soomn.
Dupa care se urca amandoi in leagane si se dau pana in cer si inapoi, zglobinind diverse replici despre galaxii, Duck Dogers, cele 3 cuiburi din copacul cel inalt si cat de tare e sa fie ei si frati si prieteni, pe cand nu toti prietenii sunt si frati. Matei opreste brusc schimbul de impresii: Ileana, daca te simti obosita, de ce ai vocea asta plina de energie? Dupa cateva puncte de suspensie, adauga filosofic: negativa!
Plecatul din parc e mereu cu cantec si cu viguroase rugaminti de a mai sta, doar avem o gramada de lucruri de facut aici, nu?! Arunc strategic momeli ce imbraca in poleiala toata casa de acasa - destinatia corecta pentru seara si-i urnesc.
Drumul de intoarcere e intotdeauna mai lung, prevestind opriri dese pe bancutele parca anume puse. Ne uitam lung la lac si la luminile vii din jurul insulitei. Le mut atentia de la tarat pe jos picioare obosite: Uite, Ileana, ce frumos. Sunt roz si mov, cum iti plac tie... Prevestind o primejdioasa discutie de fete, Zmeul intervine sagalnic: Nu-i asa, mami, ca marea este foarte frumoasa noaptea?! Si-uite asa rascoleste el, cu un zambet naiv, dorurile mele multe, dintre care cel de duca se intinde pana-n Vama si ramane acolo, tamp, ochi in ochi cu valul, desenand tot felul de oameni pe nisip.
No comments:
Post a Comment