Ea isi dorea un fluture
care sa stea la mangaiat,
sa rada plin si
educat,
culorile sa-si scuture.
Sa fie, obligatoriu, mare,
cu-antene si priviri senine,
cu aripi de poveste pline,
s-o plimbe – el pe ea – la soare.
Eu cred ca vrea sa il picteze
pe geamuri, perne, in
livada
si in stomac. Ce promenada
cu toate simturile treze...
De fel, dorinta e firesca,
cu-atata Martie pe strada,
zburdand aiurea dupa prada,
copil care-a uitat sa creasca.
Nu vad motiv sa asteptam
o vara cu miros de
mare.
Porniti, va rog, la vanatoare,
broditi un fluture, sa-i dam!
No comments:
Post a Comment