Skip to main content

martie

Image
By

Martie,
ca o hartie
plina, inca, de zapada,
peste case sta sa cada.

 

Martie,
o scrisoare cam natanga,
scrisa doar cu mana stanga,
de la inima, se stie.


Martie.
Florile si Babele,
numarand silabele
dintr-o clipa de femeie.




Martie,
luna imbracata-n muza
folosita ca o scuza.
Alb si rosu, pe hartie.

Labels:

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Furtuni

By
În timp ce-și cerne valul aprig printre stânci, ca o mireasă părăsită fată mare, se dă în bărci Oceanul, fumegă strigare: eu te cuprind, Pământ, iar tu văd că te strângi. Cu plete albe, creț, se hohotește Cerul, ca o fereastră dinspre tot ce nu se vede: La mine doarme Soarele și cine crede că mă topesc? Prin mine zboară fierul. Prin cartier se vântură agale Vântul, îndrăgostit de cate-o fustă colorată:  mă joc cu Focul, ca de fiecare data, în timp ce am puterea s-amuțesc cuvântul. Din drumul lui de lut, în Om se-avântă toate durerile ce i-au țesut menirea: în mine, Raiul și cu Iadul se înfruntă și tot în mine s-a născut Iubirea...
1 comment
Read more

Lady Ga-Ta

By
- Els de roig en nombres parells es col·loquen a la dreta, els d'imparells a l'esquerra - es va escoltar una veu eixordadora en la quietud del parc. Els transeünts miren desconcertats al seu voltant i, al final, els seus ulls revelen a la xicoteta criatura de la qual costa creure que puga eixir una ordre tan extravagant. - Anem, anem, afanya't, compte que portes roig! El gat va girar la cua redona i sobirana, mirant-lo amb tant d'orgull que semblava més alt. Estava asseguda al respatler del banc de mosaic, com una estatueta esculpida en moviment. Ulls redons, fascinantment grans, girant caòticament, tractant de cobrir a tots els transeünts. Van començar a buscar-se els uns als altres  i a dividir les dues files. El murmuri de sorpresa va cessar una mica i el parc Ribalta es va quedar gelat al sol del migdia. M'assec indefinidament en el banc del costat, convençut que no puc encaixar en el seu joc. Em compte breument abans: taronja, verd, blau… però quants colors em ...
Post a Comment
Read more

Mâna dreaptă a somnului

By
Undeva, pe la mijlocul treptelor rotunjite de atâta ploaie, omul s-a oprit. Nu știu dacă e bătrân sau tânăr d-ăsta nou, cocoșat sub trendul de a-ți purta privirea în pământ când mergi pe stradă, fixată pe la un metru și ceva deasupra asfaltului, între mâinile ocupate să dea scroll pe mobil. Cert este că aici nu prea e ploaie. Rămân puțin fixată în dilema asta, în timp ce omul se întoarce alene. Ochii vii de sub părul vâlvoi și cârlionțat sunt ca de femeie nordică, adusă pe aici de vânturi și de vreo ultimă iubire colorată exotic. Și suflă greu, la fiecare pas. Cum suflă câteodată nordul în femeia aia. Cum se ostenește valul în joaca lui de dragoste, când luptă în van să-i pună malului volane albe. De fapt, e de la tabac. O voce răgușită mă scutură să ies din adâncul ochilor lui: - Vii des p-aici? În gât îmi urcă râs din amintire. Odată, un băiat frumos tare se plicitisea într-o cameră - așteptând cam ce așteaptă băieții - și se băga în seamă cu un arici de pluș: vii des p-aici?! Pe dal...
Post a Comment
Read more