aiunmesaj

Voi vă mândriţi cu-ai voştri munţi cu conştiinţe de granit: că sunteţi mari, că sunteţi mulţi, că prin deşert aţi pribegit, desculţi... că de Cunoaştere-nsetaţi aţi explorat ţinuturi seci... rătăcitori demult plecaţi, aţi fost, sărmanilor, pe veci, uitaţi...

Imi plac copiii de cind eram copila si ma jucam de-a mama cu toata lumea. Acum sunt mama de baiat si simt ca traiesc cea mai frumoasa minune ce i se poate intimpla unei femei. De cand m-am hotarat, la 19 ani, sa schimb traiul caldut din cuibul parintesc cu nebunia silit responsabila a lumii de afara, mi-am dat seama ca sunt incapatinat de independenta. O atitudine fata de viata care – simt adesea – l-a indepartat pe „el” din relatia despre care credeam ca va fi completata prin venirea copilului, nicidecum destramata. O relatie – paradox, cu un baiat ce contrazicea toate preferintele mele, surprinzindu-ma insa cu sinceritati si gesturi atipice. Un erotism efervescent dar calm, ca luna plina din noaptea de mai de la inceput. O nepotrivire de conceptii asupra vietii, pe care un copil o completeaza minunat nu o incurca iremediabil, ivita poate din diferenta de virsta, eu avind un avans de trei ani. Acum, dupa trei-patru luni in care am suferit – cu optimism – efectele sarcinii toxice si mi...

Erai săgeata noastră spre lumină, dinspre pământuri mesager, dar te-ai încoronat pe cer, nesocotindu-i raza sa divină. Pereni, am încolţit de aşteptare, îngenunchiaţi în palma ta, cerşind, umili, căldura sa, dar ne-ai trimis numai tăceri polare. Sfidându-ne puterile de ţânc, priveai din globul tău de foc cum scotoceam după noroc şi ni l-ai îngropat şi mai adânc. Şi-apoi, zvârlind o ultimă privire, să vezi dacă mai respirăm, ne-ai blestemat să vegetăm strângând în dinţi o boabă de iubire .