Skip to main content

Posts

raboj la un an si...

intaii pasi in doua

azi, la 12.45 ai facut primii tai patru pasi voinici fara sa te tii de tot felul de fotolii, perne, scaune, birou sau noi doi. cracanel, cu mainile intinse in parti sa prinda tot aerul din camera intr-un airbag imaginar, cu gura cireasa coapta gata sa cada de cascata si mirata ce era, ai pasit k intaiul om pe luna, cu teama sa nu se deschida craterele din mocheta tocmai acum si sa te inghita. finalul cursei s-a consumat glorios pe fotoliu, pe kre l-ai luat in brate k pe cel mai bun prieten al genunchilor tai. dak imi mai trebuia vreo dovada k te-ai facut pusti, azi mi-am luat-o, printre zburatuciri de inima de mama!

TRIBUTE TO FREDDIE MERCURY

OMUL SI FRICA DE SEMN vazuse semnul Mortii, rece simti ca prea devreme-l cheama stia ca trebuie sa plece si-i era teama ca o metafora enorma, inchisa-n ochiul lui ingust, parea o moarte fara forma si fara gust si viata ii facuse semne, mai mult sau mai putin abstracte, dar multe-l impingeau, nedemne, prin cataracte se ratacise-n calea sa demult – si il chema pamantul acum – de parca astepta sa-i treaca randul simti cum ii rodesc usor aripile interioare si, pregatindu-se de zbor, uita ca moare in urma, toamna ruginie ca o regina diafana ii inchina o Rapsodie Boemiana (din "Omul si frica de Om" - 2000, inca nepublicat:)

RECAPITULAREA TACERII – edpisodul 1 – Caldura mare, nene!

Ce poti face knd se varsa peste tine cate 40 de grade deodat’? Fuuuugi, don’t metter what – cum zice cantecu’ ala de-ti place sa dansezi pe el. Asa facuram si noi (bietul tati!) atat amar de vreme in care messu’, mailu’ si uneori telefonu’ - da-da-da…ta-ta-ta…haida-da … nu te-ai prins, mama, k pe mine ma sunaaaaa?! – au zbarnait fiecare in felul lui. (inclusive bug-urile de pe yahoo care mi-au dat o pauza de vreo luna…asta spre a nu deveni paranoik sa banuiesc pe cineva k mi-a spart mail-ul. Vorba Motanului – “nu sunt paranoik, dar asta nu insemna k nu sunt urmarita”.) Vama Veche nu mai e vechea Vama, asta-i cert. Revin obsesiv, cu nostalgia primului fluture din burta (mult inainte de a se forma Matei acolo) si tot sper k am sa gasesc macar cate un coltisor din ea, sa ma pot justifica in fata intrebarilor cu ochi rotunzi ce vor veni curand. Degeaba. Ori voi vorbi despre o legenda greu de inteles pentru anii lui mici, ori mai bine tac. Raman amintiri cu alge innodate in par, treziri b...

din 2 spre 5 iunie am chiuit la nunta (ar)deleneasca

e o poveste lunga si frumoasa, asa cum deja ceri tu inainte de a-ti fornai proaspetii mucisori, pe drum de seara. una cu vai si munti de poveste si oameni de stat cu ei la povesti. autentica dar parca utopica, rupta dintr-o lume pe care o stim a noastra dar o intalnim atat de rar. acum sunt mult prea supta de vartelnita zilelor si gandul meu nu are timp sa ia loc si sa depene atatea imagini, vorbe si chipuri. dar ele stau bine in sertarele mansardei si, pana or apuca sa se umple de praf, o sa bag aspiratorul.

1 iUNie

unu esti tu, dar nu asta te face unic una e mama si uneori si-ar dori sa fie mai multe unu e tata si atunci e zeul tau unu e azi si e cu la multi ani pentru unii mici chiar si knd sunt mari