Skip to main content

Living coVida loca

Acum îți dai seama că, deși te tundea mereu prea scurt, sau doar ți se părea, era acolo pentru tine și îți făcea cumva loc între două programări, chiar dacă uitai să suni, imediat ce ți s-a pus pata. Ba te mai strecura și la o unghie, 'fără semi, că nu-i timp, dacă nu te superi' între spălat și tuns. Cum să te superi?!

Acum îți dai seama că, deși fiecare dimineață începea zdruncinat, cu bombăneli și pufneli, îi duceai p-ăia mici între oameni mari să învețe să crească și în cap, nu numai din farfurie. Și ai zile cand vrei să fii și tu un om mic, ce?!

Acum îți dai seama că te-ai simțit de atâtea ori vinovată, aiurea de aiurea, că ai căscat prea mult ochii prin vitrine, că era soare și mirosea a primăvară prin oraș, în timp ce ei te așteptau să aduci odată pâinea aia.

Acum îți dai seama de câte ori ai renunțat, stupid, la orele de zumba, la piscină, la role sau la bicicletă. Ai merge și la ping-pong pe role, de-ai refuzat atunci când te dădeai doar You, pe Netflix. Și cu tramvaiul ai merge. Prins în spate, pe skateboard.

Acum îți dai seama că ar trebui să faci în sfârșit pace cu ai tăi, care te băteau la cap să înveți, că dacă n-ajungi medic ajungi gunoier. Îi iubești pe amândoi, respecți ambele joburi, le mulțumești, în sinea ta sau în aplauze de la balcon, dar nu vrei să fii în locul lor. Cinică, soarta nu doarme și stai la coadă ca să duci gunoiul. 

Acum îți dai seama că ți-e dor să speli și mașina, nu numai mâinile. Îți vin în cap toate drumurile alea de-ai zis 'lasă, că mă duc mâine'. Cauți de nebun prin casă toate pungile cu pungulițe în care ai strâns spasmodic mâneci, craci, buzunare, nasturi, gulere și manșete, că o să faci tu odată vreo minune de 5min Craft, salvată în lista de-o umpli de când ai Facebook. Speli geamurile la trei zile, să intre limpede soarele, doar doar ți-o șterge și ție norii de pe frunte. Că singura care-a mai rămas neștearsă din toată casa e putina.

Doamne ferește să te apuce dinții. Trec repede peste, să nu se prindă.

Afară nu se termină, înăuntru ți s-au terminat toate. Rezervele de la pistolul de lipit, holșuruburile, cuiele, becurile, smilgherul, pensulele, tot. S-a uscat și restul ăla de vopsea albă de-l țineai pe fundul găleții că poate, cine știe, tre' să reparăm vreun colț. Copiii nu mai au plastilina, creioane colorate, cariocile li s-au uscat, rezervele de stilou s-au terminat. Și de răbdare. Și de mine.

Ești fanul numărul unu al tuturor celor ce zic așa, un pic lirici dar sfătoși: 'acum este momentul să vă redescoperiți, pe voi și pe cei dragi vouă. Acum e timpul să faceți, pentru voi, toate acele lucruri pe care le-ați amânat mereu'... Exemplele variază de la cărți și filme la spa în baie cu ulei și sare. Mda. Redescoperi perioada gimnaziu-liceu din perspectiva catedrei și faci dansurile alea de le-ai tot amânat, plutind acrobatic printre tot felul de aule virtuale și vreo douajde platforme de unit lecțiile cu temele și lecturile cu catârii. Proclami Spălatul pe Mâini zeul casei la litera S, secondat de Spălatul Fructelor, Spălatul Legumelor, Spălatul pe Jos, Spălatul Rufelor, Spălatul Vaselor, Spălatul Geamurilor și Spălatul pe Dinți. Între ei, faci fripturi cu sare și ulei pentru tot clanul, în bucătărie, nu în baie, unde abia ajungi sleită la duș. Fiindcă Spălatul de mamă e un zeu mic, iar cada* nu se mai poartă. Cred că d-aia. Practic, poți să faci tot ce vrei tu, după o zi în care ai făcut tot ce au vrut alții, sau invers.

Și dacă ți s-ar da s-alegi o singură teleportare, ai renunța s-o faci p-aia cu Zanzibarul și ai alege să vină o mașină de spălat vase, un fel de prospătură la zeu, în timp ce te joci zilnic de-a maseuza personală a unuia care a luat dospit ceva de sursă dubioasă, să se dea acum ispita, de-ajungem iar la 'who the fuck is Drojdia', bă nene, bă?!

Voi? Bine?


* O prietenă încă mai are cadă, am aflat. Spală acolo legumele și fructele de câteva ori pe zi, și-a deschis AproSpa. Mi-a zis că nu știe cum să procedeze cu ceapa. Ea e jurnalistă și așa vorbește, draga de ea, cu 'procedez', să nu iasă 'căcu'. I-am zis să nu se streseze prea mult cu baia, ceapa pute și după. 

Comments

Popular posts from this blog

Furtuni

În timp ce-și cerne valul aprig printre stânci, ca o mireasă părăsită fată mare, se dă în bărci Oceanul, fumegă strigare: eu te cuprind, Pământ, iar tu văd că te strângi. Cu plete albe, creț, se hohotește Cerul, ca o fereastră dinspre tot ce nu se vede: La mine doarme Soarele și cine crede că mă topesc? Prin mine zboară fierul. Prin cartier se vântură agale Vântul, îndrăgostit de cate-o fustă colorată:  mă joc cu Focul, ca de fiecare data, în timp ce am puterea s-amuțesc cuvântul. Din drumul lui de lut, în Om se-avântă toate durerile ce i-au țesut menirea: în mine, Raiul și cu Iadul se înfruntă și tot în mine s-a născut Iubirea...

Lady Ga-Ta

- Els de roig en nombres parells es col·loquen a la dreta, els d'imparells a l'esquerra - es va escoltar una veu eixordadora en la quietud del parc. Els transeünts miren desconcertats al seu voltant i, al final, els seus ulls revelen a la xicoteta criatura de la qual costa creure que puga eixir una ordre tan extravagant. - Anem, anem, afanya't, compte que portes roig! El gat va girar la cua redona i sobirana, mirant-lo amb tant d'orgull que semblava més alt. Estava asseguda al respatler del banc de mosaic, com una estatueta esculpida en moviment. Ulls redons, fascinantment grans, girant caòticament, tractant de cobrir a tots els transeünts. Van començar a buscar-se els uns als altres  i a dividir les dues files. El murmuri de sorpresa va cessar una mica i el parc Ribalta es va quedar gelat al sol del migdia. M'assec indefinidament en el banc del costat, convençut que no puc encaixar en el seu joc. Em compte breument abans: taronja, verd, blau… però quants colors em ...

La mà dreta de son.

En algun lloc de la meitat de arrodonit de la roba de pluja, l'home es va aturar. No sé si és vell o jove, aquesta nova, encorbat sota la tendència a el desgast a terra quan camina pel carrer, va deixar allà en un metre i sobre l'asfalt entre les mans plenes donar scroll als mòbils. El fet és que en realitat no hi ha pluja. Sent menys fix en aquest dilema, mentre que l'home torna lentament. Ulls vius sota despentinat dones de cabells arrissats són gairebé tan vents de nord portar aquí i una mica d'amor colorit exòtic passat. I bufat. Com de vegades bufar al nord en una dona. Com marea cansats juga el seu amor, que lluita en va per posar el banc de volants blancs. En realitat, és a partir de tabac. Una veu ronca em va sacsejar per sortir de les profunditats dels seus ulls. - Sovint entrar en raó? Al coll del riure en la memòria. Una vegada que un noi guapo poderós s'avorreix en una habitació, a l'espera de les esperes nois i faci cas d'un eriçó de pelu...