Copil.

Se naște dintr-o zbatere de fluturi
într-un stomac matur. Apoi coboară alene,
cu semne de-ntrebare din călcâi și șuturi,
să umple două brațe și să facă scene.

Te leagă strâns, cu mii și mii de vise,
de toate lucrurile ce-ți păreau banale,
ți-arată toată epopeea lumii din culise
și-ți sabotează dorurile orizontale.

Pe când începe, ca o muză despletită,
să-i împletească, gând cu gând, tribut iubirii,
pare desprins dintr-o pictură izbutită,
ce uită des să-i dea dreptate firii.

Și atunci când cea mai cerebrală luptă
se ascunde-n armistițiu efemer,
dispare din sertar, ca o scrisoare ruptă,
criptată într-un avatar de fișier.

Dar îți ridică blând povara supărării,
fără dojană că n-a ascultat povață,
în timp ce-aștepți să îți aducă malul mării
sărut împachetat în foi de viață.

Să ne jucăm

Lucrurile simple se fac cel mai greu.
Dintre toate hârtiile mototolite, ia una,
poate cea mai adusa de spate și grea,
sau cea încă zvelta și albă ca luna.
Pune-i un semn între 'fără' și 'prea'
și vezi dacă poartă pe ea un eseu.

Vei face doi pași în spate, firește,
când vezi că îți spun lucruri pe bune
printre glume naive sau fraze formale,
emoții lăsate să zburde în lume.
Cafele cu lapte, cafele normale?
Apasa pe REC și jocul pornește.

Citește ușor, cu secret artizan,
vocale ce-și spun povestea cu trudă.
Cu toții postăm un profil preferat
în spatele fricii si-a urmei de ciudă
că-n el se ascunde indiciul scăpat
pe treptele unui salut curtezan.

Eu voi aștepta lângă partea de rând
a celor ce n-au hârtii să se joace.
Îmbrăcată-n consoane, risipită aiurea
sub fruntea ta cu șotron și băltoace,
voi ține sub braț un ziar și iubirea,
iar în pumn o formă de ultim cuvânt.

Furtuni

În timp ce-și cerne valul aprig printre stânci,

ca o mireasă părăsită fată mare,
se dă în bărci Oceanul, fumegă strigare:

eu te cuprind, Pământ, iar tu văd că te strângi.

Cu plete albe, creț, se hohotește Cerul,

ca o fereastră dinspre tot ce nu se vede:

La mine doarme Soarele și cine crede

că mă topesc? Prin mine zboară fierul.

Prin cartier se vântură agale Vântul,

îndrăgostit de cate-o fustă colorată: 

mă joc cu Focul, ca de fiecare data,

în timp ce am puterea s-amuțesc cuvântul.

Din drumul lui de lut, în Om se-avântă
toate durerile ce i-au țesut menirea:
în mine, Raiul și cu Iadul se înfruntă
și tot în mine s-a născut Iubirea...

rezolutii

am obosit sa sap autostrazi spre marea noastra, uite, iti fac cu mana de la "plecari". 

mi-am intins cateva fusuri neuro-musculare spre leaganul degetelor tale, din care m-as arunca in cer, desculta. orasul lasa-l departe si haide sa luam cu noi numai oamenii care si-au facut deja cuib in hamacul diafragmei. 

sa rupem cu dintii hartia frumoasa in care ne-au impachetat bucuria, ca atunci cand ti se da voie sa visezi despre tine. sa ne albastrim talpile fugind peste puterea plamanilor, dupa ce-am aruncat toate tocurile in urma, ca prea ne dureau. sa-ti impletesc in trei vantul cu cadenta de copita, in timp ce-ti spun ca imi doresc sosete mov cu degete si fara cusaturi. 

sa ne oprim doar cat sa imi aranjez putin parul si sa iti zambesc de pe margine coastei-bonus, privind cum iti trag sufletul ostenit oamenii pe care i-ai tot tinut in brate. in urechea stanga sa taca muzica si sa-mi vorbeasca doar numele tau, unduit pe beat-urile din cea dreapta, atat de fericit ca din ceata asta nu poate sa muste nimeni. iar tu sa rupi ritmul - intrecere - asteptand sa te corectez - petrecere… si tot asa, pana la ultimul bob de frisca.

sa ne trambitam primele zile din calendarul anului cu buletin, dupa ce nu se mai aude absolut deloc fosnetul zilelor batranului ce a plecat, ca un brad impodobit pe dinauntru, cu zbenghiul ghinionului in frunte. 

sa zburam asa, infasurati ochi in ochi, sensibili la nori si sa avem buzunarele pline cu carlige de rufe, pentru aripi. si-apoi sa ne oprim in colt, doar cat sa dam o tabla.

iar inainte de somn sa-ti spun ca, dintre toate ipotezele pamantului, una este, clar, confirmata: domnii sunt receptivi la iele!

Definiția de azi

Freamătul este secretul frunzelor, pe care omul simte că l-a furat de când era mic abia în clipa aceea frântă în care aripile din stomac reclamă niște fluturi adulți. 

Este folosit, deseori inutil, mai mult de către femei. Și nu pentru că ele sunt desenate din delicatețe și ușurime, cu multiple linii curbe și mai inspirat talent, ci pentru că freamătului îi place să se cuibărească. În cea mai molatecă și ghemuită felin zonă pe care o găsește, așteptând, în femeie. Mai stă ascuns în florile din preajma-i, pitulat printre culorile lor, păstrând încă urme din adierea câmpului din care au fost răpite. 

Statistic, se manifestă mai puternic la mame, fiindcă ele dezvoltă altfel de mângâieri exterioare după atâtea luni de plutire pufoasă coaptă în interior. 

Născut exclusiv din iubire, este frate vitreg cu tremurul - fiu de drept al fricii - și este des surprins cum îi clipește confuz, ca într-o relație cu valențe medicale. 

Nu se transmite prin cablu sau strănut. Se transmite de la om la om, prin atingere și susur. Se găsește și virtual, dar lui îi place să rămână cald. 

Îl recunoști ușor pe stradă, prin case, pe alei sau prin parcări, în ochii ăia cu zâmbet tâmp, în vorbe gâtuite în timp ce cântă, în mâini zburătăcite spre nicăieri și din nimic, ce-ți răstoarnă capul spre cer ca-nspre sărut. 

Dar cel mai sigur și mai adânc îl simți atunci când îl ții - măcar pentru câteva clipe - în brațe.

Pierdut sărut. Îl declar nul.

Înot zilnic prin mări de lume - mică, tânară, bătrână - mult mai scoasă pe strazi decât firesc, din preaplinul soarelui ăsta de primăvară. Pe și sub pământ (la metrou, nu-ți face vreun gând dubios!) freamătă - verbali, febrili, tonici și dezlănțuiți - puști și puștoaice. Și nu găsesc în ei nimic înlănțuit!!! Rar văd două mâini care se țin de ele (nu de touch-uri îmbrăcate în huse funky).

DE 3 ZILE nu am văzut NICIUN sărut. Oare se ascund? (așa cum s-a lansat moda asta nouă cu mamele care se ascund când alăptează?) să nu-i vadă vreun grinci? Oare nu mai e la liber să-ți explodezi emoțiile? Tre' să le strângi undeva, ca râsul din biserică, într-o pungă pe care s-o deschizi mai târziu și mai încolo? S-o fi decretat jena de sărut și nu scrie pe net?! 

Toți aleargă furnicoși în toate direcțiile. Oare nu mai au timp să înghețe câteva secunde într-un sărut rupt din ritm? Când eram io mică, babele și moșii din tramvai aveau un motiv comun de comentat momentele de vârf și frecuș din oraș, când se ieșea de la ore - ia uite-i și p-ăștia, prost-crescuții, cum se pupă aici, în văzul lumii. 

Ultima dată am văzut un șef de șantier lângă TVR, c-o tanti durdulie, toată numai zâmbet și cârlionți. Și el radia. Ca toți șefii ce nu fac nimic, clar avea omu' timp. Și-am mai văzut pe lângă Lazăr un puști sălbatic cum se străduia să pupe o fata frumoasă, ce părea crescută de maimuțe. Ăla sigur n-avea nicio jenă, iar ea se uita într-un fel de lasă-mă-mi place. 

Mi-e clar că dragostea încă se mai întâmplă, dar unde se sărută puștii?! 

De-acum e la liber sa fii parinte liber!

Cum arata lista parintilor la capitolul “timp liber”? Te rugam, dupa ce-ai pufnit in ras, sa nu ignori ce urmeaza! 

Sa consultam: plimbari prin parc, vizite pe la bunici, tura de mall, gratar cu inca trei familii la padure si tot asa. “Coltul meu boem de viata a ajuns cam coltisor… Hmmm ”. 

STOP. Recalculare traseu, prin Centrul Vechi! Gasesti CAMERA COPIILOR – e simplu, in La Historia, peste drum de Teatrul de Comedie – si vezi cum e la liber sa fii parinte liber! Noi preluam junimea la jucareala, iar tu poti iesi la o bere cu prietenii, la cina romantica de-o amani in fiecare luna, la un shopping in Unirea, la teatru sau unde mai scria pe post-it-urile alea pe care le arunci frecvent la gunoi cand faci curat.

CAMERA COPIILOR este frumoasa, curata, foarte colorata si plina de jucarii alese special pentru ca micutii vostri sa se simta in largul lor, cat mai “acasa”. Aici ii asteapta Lili, fata ce va deveni din prima zi personajul despre care vor povesti, mai tarziu, in compuneri. Din experienta de mamica – inainte de toate - ea supravegheaza atent joaca lor, ii ajuta cu maini, ochi si sfaturi, intra in joc cu ei sau ii invata jocuri noi. 

ATENTIE! Singurul risc pe care si-l asuma CAMERA COPIILOR este acela de… IMPRIETENIRE!

Dar, fiindca sigur nu e primul loc de joaca vizitat pana acum, nu poti rasufla usurat decat dupa ce afli ca pretul este la fel de confortabil. Chiar este! 25 lei*, indiferent de durata petrecuta la noi. Si pentru ca asa-i frumos cand vii in vizita, il asteptam pe micut cu un suc din partea casei!

* 15 lei pentru clientii La Historia.

https://www.facebook.com/cameracopii