raboj la un an si...

matei oprescu-petrica ...si matol (primii pasi)

intaii pasi in doua

azi, la 12.45 ai facut primii tai patru pasi voinici fara sa te tii de tot felul de fotolii, perne, scaune, birou sau noi doi. cracanel, cu mainile intinse in parti sa prinda tot aerul din camera intr-un airbag imaginar, cu gura cireasa coapta gata sa cada de cascata si mirata ce era, ai pasit k intaiul om pe luna, cu teama sa nu se deschida craterele din mocheta tocmai acum si sa te inghita. finalul cursei s-a consumat glorios pe fotoliu, pe kre l-ai luat in brate k pe cel mai bun prieten al genunchilor tai. dak imi mai trebuia vreo dovada k te-ai facut pusti, azi mi-am luat-o, printre zburatuciri de inima de mama!

TRIBUTE TO FREDDIE MERCURY

OMUL SI FRICA DE SEMN

vazuse semnul Mortii, rece

simti ca prea devreme-l cheama

stia ca trebuie sa plece

si-i era teama

ca o metafora enorma,

inchisa-n ochiul lui ingust,

parea o moarte fara forma

si fara gust

si viata ii facuse semne,

mai mult sau mai putin abstracte,

dar multe-l impingeau, nedemne,

prin cataracte

se ratacise-n calea sa

demult – si il chema pamantul

acum – de parca astepta

sa-i treaca randul

simti cum ii rodesc usor

aripile interioare

si, pregatindu-se de zbor,

uita ca moare

in urma, toamna ruginie

ca o regina diafana

ii inchina o Rapsodie

Boemiana


(din "Omul si frica de Om" - 2000, inca nepublicat:)

RECAPITULAREA TACERII – edpisodul 1 – Caldura mare, nene!

Ce poti face knd se varsa peste tine cate 40 de grade deodat’? Fuuuugi, don’t metter what – cum zice cantecu’ ala de-ti place sa dansezi pe el. Asa facuram si noi (bietul tati!) atat amar de vreme in care messu’, mailu’ si uneori telefonu’ - da-da-da…ta-ta-ta…haida-da … nu te-ai prins, mama, k pe mine ma sunaaaaa?! – au zbarnait fiecare in felul lui. (inclusive bug-urile de pe yahoo care mi-au dat o pauza de vreo luna…asta spre a nu deveni paranoik sa banuiesc pe cineva k mi-a spart mail-ul. Vorba Motanului – “nu sunt paranoik, dar asta nu insemna k nu sunt urmarita”.)

Vama Veche nu mai e vechea Vama, asta-i cert. Revin obsesiv, cu nostalgia primului fluture din burta (mult inainte de a se forma Matei acolo) si tot sper k am sa gasesc macar cate un coltisor din ea, sa ma pot justifica in fata intrebarilor cu ochi rotunzi ce vor veni curand. Degeaba. Ori voi vorbi despre o legenda greu de inteles pentru anii lui mici, ori mai bine tac. Raman amintiri cu alge innodate in par, treziri bruste in ciocanituri stupide ale soarelui in panza cortului – oare cat de tare se poate incinge porcaria asta? – piele innegrita legal peste tot si sfios albita pe la incheieturi, de sare si nisip, betii trainice in dansul ielelor invelite-n in cret si inflorat cumsecade, prin crasme in care nu se percepe taxa la intrare, iar urcatul pe mese e k si obligatoriu. Vremuri vechi cum au mai ramas doar pe placuta de la intrare, cu dimineti esuate-n Stuf, cersind acreala in ritm de bolero (asta ink mai rasuna uneori, inainte sa se trezeask cei cu dumtzi-dumtzi) si recuperand de la bar orfanii de azi-noapte:  prosoape, papuci, hanorace si uneori chiar ochelari.

 Prin urmare am petrecut semi-familist la eforie, cea la fel cum o stim de knd lumea. Mai putin doua-trei terase noi, cochete si comode in sensul pufos. Muzica chill-out si lume ok, iar fitzele in cantitate acceptabila. Multa voie buna si comfort in casa de machidon mare la stat, serios de glumet tare haios si o un pic altfel de Bia, aici, intre familie si Baxi.

Tu pe plaja si in mare…delfineasca ipostaza! Busilesti inversunat pana la mal si intri in apa k si cum ea nu ar fi acolo. Nu ii trebe mult sa-ti ajunga sub nas si dupa a doua-treia dusca sarata intorci o privire interogativa – si io ce fac acu’? Te agati cam intr-o doara de bratele mele si te lasi in voia lor si-a apei, nici tu nu stii prea bine cine te tine pluta. Conduci barcuta-umflatura cu aplomb si chiuit voinicesc de capitan investit pe nisip sa cucereask albastrimea aia mare, cam neagra dar uda si sa o aduca, supusa, pe tinutul prosopesc. Cred k ai impresia k pufosul taram se hraneste doar cu apa si degeaba incerci tu sa il convertesti la nisip si scoici. Drept capitulare, te-am ingropat pana la gat, ti-am facut coif din galetusa si am ras amandoi k de-o prostie facuta de oricare dintre adulti.

din 2 spre 5 iunie am chiuit la nunta (ar)deleneasca

e o poveste lunga si frumoasa, asa cum deja ceri tu inainte de a-ti fornai proaspetii mucisori, pe drum de seara. una cu vai si munti de poveste si oameni de stat cu ei la povesti. autentica dar parca utopica, rupta dintr-o lume pe care o stim a noastra dar o intalnim atat de rar. acum sunt mult prea supta de vartelnita zilelor si gandul meu nu are timp sa ia loc si sa depene atatea imagini, vorbe si chipuri. dar ele stau bine in sertarele mansardei si, pana or apuca sa se umple de praf, o sa bag aspiratorul.

1 iUNie

unu esti tu, dar nu asta te face unic
una e mama si uneori si-ar dori sa fie mai multe
unu e tata si atunci e zeul tau
unu e azi si e cu la multi ani pentru unii mici chiar si knd sunt mari