Intamplarile s-au rostogolit care incotro fara a mai tine seama de timp. Chestia aia cu ne notam constiinciosi in jurnalul mintii fiecare moment pe kre il consideram important e doar un vis, taica, viiis. (viata e doar un ac iar suntem ata din el…zicea o vama)
Odata depasita, cronologia isi pierde si farmecul si trena. Dar faptele raman, mai ales dak au fost…ametitoare. Cum ar fi ziua lu’ Alin (pentru cei ce nu stiu sau doar se fac, pe 1 iulie), cu chef de chef la Otopeni, ciorba de popota a la herr Miron, Brasovul in formatie completa si chiar mama – mare minune, mare! – asa k ne pare rau de cei ce n-au fost, dar le dorim la fel.
Pe 17 iulie au fost rolingsii. Vara trecuta am “mers pe burta” (!!!) lejer la Sting, Idol, Depesii Mozii si diverse metale greeele. Acum, fostul locatar al dansei e prea mic pentru a fi lasat inauntru. Hahhha, atunci era si mai mic. Oricum, a fost prea kld pentru a-l camufla intr-o gluga sau sub pletele lui tati, iar fara el nu avea niciun farmec. (observ pe masura ce trece timpul k o gask din ce in ce mai mare de lucruri nu prea mai au niciun farmec fara tine, iar chestia asta un ceva mult mai plin decat atunci knd esti doar indragostit).
Ziua aceea va ramane, insa, memorabila. Nu datorita deosebitul concert ci pentru k ne-am dat seama k ori suntem aproape cei mai minunati parinti din lume si am primit un premiu de sus, ori nu suntem varza si atunci Doamne-Doamne ne-a mai dat o sansa (sau ne mai pune o data la incercare). Poate o sa ne dezmeticim pe parcurs sau poate nu. Oricum ar fi, prin primavera putem incepe sa jucam ping-pong la dublu.
Pe 27 august – surle si trambite, rog – a facut puiul de om un an. Dezlegare la dezmotzare!!! Fiind luni, ne-am repliat pentru sambata de dupa, sa-l bem si sa-l mancam la iarba verde de Otopeni – cadru usor modificat. De Florin, kre a reorganizat gradina de numa-numa si de ploaie, kre a asigurat, odata cu mult-asteptata racoare, motiv de alibi celor ce ne-au lasat…balta. Foarte tare a fost faza cu Zivari, kre mi-a zis la tel k imi face ceva bun de papa, k mi-o fi pofta. Io ii explic k nu poate sa imi fak mie knd avem cel putin 40 de invitati, deci… si apare femeia pe alee pliiina de cumparaturi cate n-am luat noi pentru intregul chef. Apoi pun-te 4 ore pe gatit vreo 7 feluri de bunaciuni ce ne-au turcit rapid. Posada era la gurile tuturor, ranjind istoric.
Am avut tort cu motociclete, confetii, copii guresi cum ne plac noua, costumas de romanas cu mot ascuns sub clop si diverse optiuni pe tava. Desi somnoros deja, ai ales ceasul (bucuria lui Jhonny), cheile de la masina (talentul lui tati Alin) si cardul BCR (deci… afacerist k Misha!). Telefonul mobil nu se pune k doar stim cu totii k dak prin absurd n-ai mank 3 zile si ti-am oferi o tava cu d-ale gurii – deci si un tel mobil – preferi sa ne comunici la el k ti-e ingrozitor de foame.
esti mic si te faci mare, sub ochii nostri ink uimiti. ma uit cum incerci in fiecare zi sa iti descoperi poteci de independenta si nu stiu dak sa ma bucur sau sa incep deja sa ma sperii. oricum simt ceea ce imi vine sa simt si asta e de nedescris. 
