din gara electronică, un grup pestriț de chestii frumo, gălăgios, întârziat, drăgut, cu soare-n ochi și petale-n bagaje, fir-ar ei de nebuni, cu stilul lor zăpăcit!
Tuesday, June 10, 2008
PRINTESA de trei luni
tu te cocoti in fiecare dimineata pe marginea patutului, ca si cum astepti sa te strige pe nume. ea rade knd te vede, cu toata buna-dimineata obrajilor rotofeiti parca peste noapte.
iar knd te avanti cu toata pustimea ta cu genunchi si coate semete peste neputinta ei de boaba mica, noua ne bate brusc inima-n gat, iar ei i se dezvaluie si mai rotund gropita, in asteptare. habar n-aveam cat de fumos se pot juca ingerasii.
si dak pana acum ziceam k in prezenta unei pisici nu poti decat sa te simti penibil k nu stii sa torci, acum m-am linistit: ileana nu va avea niciodata vreo jena d'asta!
Sunday, June 01, 2008
Rapid, Vama Veche y B-52
Los hombres y mujeres de mi alrededor ya no tenían mucho para bailar sobre las mesas. Un estado de ánimo loco y hermoso se apoderó de todos, mientras yo, poco tiempo después de haber mirado en la tele la partida-pesadilla de fútbol de Rapid, en Bruxelles, parecía parte de una película o de otra realidad paralela, que no tenía nada que ver con su mundo y su vida. Muy a menudo, pensamos que lo que nos pasa a nosotros pasa a todo el mundo, que nosotros somos el ombligo del mundo y que hay unos cuantos millones como nosotros. Por consecuencia, me desperté de una pesadilla en un rinconcito olvidado por el mundo, en una terraza que se llamaba B-52, en Vama Veche.
Podría invocar el túnel del tiempo y decir que, por un milagro difícil de entender, había aterrizado allí, sólo si la realidad que me rodeaba me hubiera permitido afirmarlo. Más bien nos encontrábamos en una isla de libertad y de felicidad temporaria. Observaba a los jóvenes de mi alrededor y trataba de hacer una conexión entre ellos y lo que había pasado con Rapid, hace menos de una hora, en Bruxelles. La distancia era tan grande, que tenía la impresión de que no separaba dos lugares, sino dos planetas, más bien dos eventos y, por último, dos estados extremos. Por eso, me resultó muy difícil, más bien imposible, hacer cualquier tipo de conexión entre Bruxelles y Vama Veche.
El baile sobre las mesas de los rumanos de B-52 pisaba, ridículamente, le infelicidad de los otros rumanos que perdieron una calificación de fútbol. En mi imaginación, forzada por la realidad vivida por medio de la tele y, asimismo, por la realidad que me rodeaba, dominándome, allí se enfrentaban dos mentalidades. Por una parte, la del futbolista rumano, ya enferma, por causa del mecanismo en que funciona, prestando de éste la mayoría de las palabras duras y, por otra parte, una mentalidad que no conoce profesión, una mentalidad libre, la mentalidad de una generación sin prejuicios, una mentalidad universal, una mentalidad que, por último, puede ser sólo triunfadora, de ganador. Seguramente todos recuerdan los comentarios después de la partida, que acusaban a coro la mentalidad de los jugadores de Rapid. Esta mentalidad, de perdedor eterno, de mosca toda la vida, una vez abejorro y nunca águila, pero, para colmo, siempre el ombligo del mundo, esta mentalidad tiene que desaparecer. Hay que hacer lugar a las mentalidades mencionadas, mentalidades libres, compuestas de un estado y un espíritu.
Por la mańana, en B-52, en Vama Veche, todos los que vivieron su libertad y felicidad, eso incluyendo el baile sobre las mesas, se detuvieron como a una seńal, para contemplar la salida del sol del mar. Al latir en el traspase del tiempo, empezaba a aparecer en forma de clepsidra una mitad unida con el mar y otra, con el cielo.
Al partirse entre dos mundos, parecía elegir, en unos cuantos segundos, - que ritmo tan alerte tiene la vida si uno se detiene a mirar la salida del sol – la libertad de luchar por sí mismo. Abajo, en la playa, un hombre y una mujer, casi irreales... Ella, enfrente de él y del sol, regańándolos; él, casi inmóvil, acariciando un perro, sin verlos...
de Marius Tuca
Thursday, May 29, 2008
knd pe 29 s-au facut 31... corazon
se numeste "De ce o iubim pe Maria" si este cea mai frumoasa scriitura despre mine ever. vinovata este motanski, am luat cu copy-paste din "lumea din borcan"
Dedicatie speciala: "People are crazy and times are strange..."
Ei bine iata...
Ei bine iata...
Cred ca cei mai multi dintre noi au cunoscut-o pe Maria razand.. Cei mai norocosi dintre noi, au cunoscut-o dansand. Evident ca si eu am cunoscut-o dansand, ce credeatzi? Ei, eu am avut un mic atuu: o prietena comuna, Bianca, ne facuse inainte introducerea... Mie mi-a povestit ca are o prietena care il adora pe Freddie si ei probabil ceva asemanator.. Asa ca intr-o seara, recunosc k nu imi amintesc exact data, dar stiu ca era acum vreo 4 ani, intr-un club cu perne multe, gagici frumoase si un bar alunecos am cunuscut-o pe Maria. Ea vorbareatza si exuberanta ca deobicei, eu in carapacea mea sharmanta cu un vesnic zambet pe buze dar nimic mai mult.. va spun eu, nu tradam niciun fir de inteligentza sociala pe atunci. Nici macar o umbra timida... Ei bine am stat eu ploconita intr-un colt..precum imi era obiceiul si am privit si m-am minunat de cum se poate traduce ritmul in trupul unei femei frumoase si cate victime poate produce traducerea asta.
De acolo am inceput sa ne intalnim mai des, gratzie cunostintelor comune.. bine.. bunilor prieteni comuni.. dar atunci erau la gradul de simple cunostinte sau prieteni ai Biancai. Timpul a trecut si am ajuns sa-l serbatorim prin ascultari repetate pe dragul nostru comun.. intr-o seara cu aglomeratie multa... in capul meu, in sufletul Mariei... Si mi se pare mie ca a fost tare relaxant, ca in timp ce eu ma "speteam " citind pentru nu stiu ce examen "important" pe acordurile mult indragite de Queen Maria s-a relaxat si-a adormit..ehe pentru ca pe atunci putea...
Daca nu ma inseala memoria am reusit sa ne plimbam si printr-o ploaie scarboasa, care ne-a udat pana la piele... Iar eu ii spuneam Ca ce-a fost mai greu a trecut si ca mai e putin.. Nu ca ar fi fost ploaia ingrozitoare, dar ne lasau incaltarile..balta...in balti.. Si imi amintesc ca dupa ceva timp mi-a spus disperata: "N-as vrea sa fiu copilul tau, ca m-ai pacalit atata drum.."
Imi mai amintesc si de matzoshenia aia de motan alb.. alb ingeresc, cu comportament minim diavolesc, care se cuibarise in viatza ei... in acelasi timp cu un pui de om... care astazi poarta numele de Matei... De motanul ala a scapat.. dar de asta nu! Avantaj eu!!!
Niste zile insorite pe scari mai racoroase cu cutii multe, cu masina de spalat carata in carca pe scari.. nu de mine thank God... Si as putea sa continui ore in sir... Dar ca nu cumva sa dau totul din casa.. nu de alta, dar some things are private.. o sa va spun asa..
Eu o iubesc pe Maria pentru ca:
- mi-a scrijelit pe retina culoarea portocalie si acum rezonez instant la vederea ei.. a culorii
- este mereu calda si primitoare indiferent daca-i zi sau noapte
- a facut o psihoza legata de fazele lunii, ceea ce imi demonstreaza ca nu-i neaparat un lucru rau sa crezi in lucruri mai greu de crezut
- ca a inteles ca e mai bine sa sarbatorim un om la data nasterii lui, nu la cea a mortii
- ca nu a renuntat niciodata sa aiba multi prieteni care chiar daca nu s-ar placea niciodata intre ei, se vor iubi pentru ca ea exista in viatza lor comuna.
- ca are curajul si nebunia sa aiba doi copii frumosi si poate sa iasa cu ei seara in bar, pe Lipscani.
Pe mine personal m-a facut sa-mi recunosc vocatzia tipic feminina de mama (care pana sa existe Matei in orice forma era negata cu vehementza pustoaicei nihiliste).. chiar daca ma viseaza ducand copii in carutzul de butelii... are totusi incredere in mine sa-l lase pe Matei si sa fuga sa-si dea licentza!
Dar mai ales imi este draga pentru ca a ramas tot ea si nu incearca brusc sa fie altcineva!!
P.S: Ar fi trebuit sa astept pana pe 29.. dar nu prea mai am rabdare...
LA MULTI ANI, MARIAAAA!!!!
Saturday, May 10, 2008
DE 2 LUNI
CRONICA DE BAL Mogosoaia, 3 mai 2008
Bogatie adusa de stropitoarea-ploaie, bucurie in ochi ce nu s-au vazut demult, veselia calcaielor ascunse in pantofi de gala, finete portocalie pentru pauza de cuibarit, rasete gurese si glumite baietesti cu heliul din baloanele copiilor, ursitoare in salvari si blugi dansand O-Zone pe covorul persan, vin gustos cu ghes de vorba noua sub arcade antice, oameni acum mari veniti surpriza din copilaria lu' tati…
Din falduri de tafta, dantele si fundite ce pluteau din brate in brate, ochii printesei vorbeau cu lumea. oboseala le unea genele din knd in knd k pentru un ragaz de privire inauntru. De aranjare a frame-urilor. Asa cum mai faci si tu acum.
Titirez obraznic si smecher, ai fost amfitrionul ringului de dans, secondat de Tereza si Alexia. Din knd in knd ai mai acordat cate un dans doamnelor deja fermecate. La momentul festiv cu torturi bune-bune ai lipsit motivat – doar si filmul tau trebuia montat bine pe sub gene-gene.
Esti T-tait, e claaar. Garderoba verbala porneste mereu de la ta-ta si se amesteca incet cu diverse alte culori maTeistice: tatze (brate), tut (sut), talut (salut), tintzi (dinti) si celebrul apuapu. – pe care noi, atat de adulti, ne incapatanam aiurea sa il transformam in apa.
Repertoriul printesei e format din ochi, ochi si iar ochi. Mari, calzi, alungiti, curiosi si ghidusi. Dedesubt, un zambet larg acopeibil cu diverse degete. Alaturi, uite o gropita! Spre a nu se lasa mai prejos, domnitza zice daaaaaaaa lung si inconstient, pe kre nici ea nu-l crede si un fel de aka de kre, insa, pare foarte mandra. Tu tre sa stii cel mai bine ce smecherie mai e si asta!
Friday, April 25, 2008
TURTIZ CU SURIZ
deh, acu' bag la dublu ca la ping-pong. si mi-e ciuda pe timp. doamne cat de repede trece. park ieri ma rasturnam p-aici k un dromader cocosat invers. iar acu' coconul conlocuitor a inceput sa devina fluture. bate usor din gene k din aripi si dak simte k nu te-a cucerit definitiv deschide toata gurita intr-un ras deplasat sagalnic in obrazul dinspre tine. si uite asa se dezvaluie gropita.
stransul la piept ti-l rasplateste cu un fel de tors carn, combinat cu fornaiala unui mic elefant ce incepe brusc. in somn, pana si barbia pare carna. fiindk dupa ce te-a topit rapid si definitiv, tanara mladitza se aseaza un piculet sa doarma, daruind obrazului rasfatul genelor, fiindk ei sunt prieteni vechi si aici chiar n-ai cum sa te bagi.
stransul la piept ti-l rasplateste cu un fel de tors carn, combinat cu fornaiala unui mic elefant ce incepe brusc. in somn, pana si barbia pare carna. fiindk dupa ce te-a topit rapid si definitiv, tanara mladitza se aseaza un piculet sa doarma, daruind obrazului rasfatul genelor, fiindk ei sunt prieteni vechi si aici chiar n-ai cum sa te bagi.
Thursday, April 24, 2008
SPREAD YOUR WINGS
cei mai haiosi muciosi sunt cu noi! dar nu-i nimic, mami, asa e knd iei all incusive. trecem noi si peste asta. insa odata cu febra aferenta observ primele porniri razboinice de uite-cat-de-pusti-ma-fac dar nu uita k ascund ink un bebe gelos. brusc. accese izvorate din tine park odata cu tusea. lulu saraca nu pricepe ink nimic si protesteaza scancit knd ii aterizeaza din neant un pumn mic pentru univers dar mare pentru carapacea ei de boaba noua. tu razi victorios si se vede pana si in varful limbii k habar n-ai ce-ai facut. oricum stiu k intelegi mult mai multe decat ne arati si mi se pare normal.
dezvolti personalitate cu gherute si knd te prinzi k ai festelit-o vii sa miauni, mizand pe faptul k niciodata n-o sa uitam ce familie motaneask suntem. bravos, pustiu', esti tare. incet-incet, mami se transforma din aripa in toarta...friends will be friends!
(multam pentru poze, carmen!)
dezvolti personalitate cu gherute si knd te prinzi k ai festelit-o vii sa miauni, mizand pe faptul k niciodata n-o sa uitam ce familie motaneask suntem. bravos, pustiu', esti tare. incet-incet, mami se transforma din aripa in toarta...friends will be friends!
(multam pentru poze, carmen!)
Subscribe to:
Posts (Atom)
Featured Post
Lady Ga-Ta
- Els de roig en nombres parells es col·loquen a la dreta, els d'imparells a l'esquerra - es va escoltar una veu eixordadora en la q...
-
În timp ce-și cerne valul aprig printre stânci, ca o mireasă părăsită fată mare, se dă în bărci Oceanul, fumegă strigare: eu te cuprind, Păm...
-
- Els de roig en nombres parells es col·loquen a la dreta, els d'imparells a l'esquerra - es va escoltar una veu eixordadora en la q...
-
En algun lloc de la meitat de arrodonit de la roba de pluja, l'home es va aturar. No sé si és vell o jove, aquesta nova, encorbat sota l...
