aiunmesaj

Se stie ca mi-am asumat deschis poreclele voastre gen Miss Pozitivism sau Miss Literatura . Si ca v-am scrijelit pe retine toate nuantele si formele de portocaliu. Ei bine, va anunt sportiv ca portocaliul a luat-o razna! Suntem prieteni, ne iubim si suportam reciproc, el ma incanta pe mine iar eu pe voi cu acest tip atipic de fotosinteza care, culmea, nu e verde dar se combina bine!  Pe principiul “Iubito, nu mai suntem tineri / la mine-i joi, la tine vineri” , sa ne si intelegem, zic: Primul semn subtil a iesit cu spart de scoici frumoase adunate migalos, pe prima ceata cu vant subtire. Pietrele vinovate - gri, albastre, nisipii - au ramas, cu toate sclipirile lor de primavara-n Vama. Tigru – motan urban ruralizat modern, cu apucaturi de golan (desi vaduvit de bilute), blanos si moale in miscari unduite feminin spre coada ca de vulpe. Ne-am lipit simbiotic, ne-am obisnuit cu dormitul pe post de perna, ne-am inteles si acceptat: el - producator nisat pe smocuri f...

Momentul acela in care pui frana brusc, sa te bucuri. Curge firesc melodia ce te ia in brate si te duce departe, acolo unde ai tot trimis momente in care nu ai avut timp sa simti cat, cand si cum iti vine.  Momentul acela in care iti dai seama ca poti sa-ti apartii un pic, e legal si nu doare. Ales a fost de cand ai inceput sa misuni p'aici, doar te miri ca ti-a luat atata sa-l culegi. Eu am mai gu stat picaturi din el, chiar m-am infruptat vinovat. Acum, cand e mai greu sa ii faci loc prin tine sau tie printre ei, pastoresc pasi mici purtatori de vise mari.  Si daca ani de-a randul am crezut cu tupeu ca toate mi se cuvin, am descoperit, treptat, ca implinirea aceea pe care ti-o asumi fara pic de ipocrizie incepe cu cel mai banal cuvant si sentiment: MULTUMESC! ce pare ca il ajungi mereu, dar nu il desavarsesti niciodata, insa multimea destinatarilor te va maguli mereu.  Parintii, ca m-au adus pe lume si sor'mea, ca e mereu cu cinci minute inainte acolo ...

Căzut dintr-un roman cu prinți și zuze printre fiori livrați pe seară în pahare se uită lung, ca soarele în mare când seara-i pune rujul preferat pe buze. Poartă picturi semețe pe obraz, cu icsi și igreci prinși în inimi goale, deasupra lui se-mpreunează rotocoale, forfota coatelor îl cruță spre amiaz. Mai pune-mi gheaţă peste rom cu mentă, să n-am ce face cu mirarea ta adultă când primavara nu se mai ascultă prin boxele cu umbră decadentă. De când s-a strâns nisipul pe pământ să împletească focuri fără vetre, în mare nu-i urât s-arunci cu pietre, de-oi vrea să-ți tacă greierii din gând. Așa ceva… mă risc de nu exiști! Strâng dur din umeri aer îngustat pletoși bărboși, cu lobul perforat, rupți dintr-o ilustrată chill cu ochii triști. Sătul de-atâtea stele fără colți, cuvinte mici lipește sub bretoane, în timp ce noaptea zburdă razna din platane, să nu-și rămână mică pe sub bolți. Și-n clipa-n care nu se mai observă ...

Vorbește-mi blând, pe rând, cuvânt cu vânt rotit pe plajă, să-l aud-ascult într-una cum, culmea, îmi împarte lunile cu luna și murmură, in numele lui nu mai știi de când . Valuri de nuanțe hoațe de-or ieși din cușcă să rupă oblic verticala asta albă, rulează-mi marea coală goală, strânge-o salbă, iar de o fi să doară, mușcă înc-o dușcă. Întinde-i dungă lungă, udă undă, împacheteaz-o, mai de mai, cu alte vise sau leagă-i, legănat în zorii zilei zise, cort de hârtie colorată și, în frunte, fundă.

- Ia uite,  cerul isi rastoarna obraz albit, pupat de vant. Se rade sus, cu lacrimi multe, iubirile se dau pe goarna si pe cuvant. Si chiar motanii ies la agatat. Izbesc, cu coada si miorlau, sa nu mai fie iarna iar. Cand zorile au castigat, mai au un miau . - Ei, na! Acum imi vii si tu cu vise mototolite, coapte-n coaja. Cearceaful de pe partea ta le-ntinde lenes. Par omise din alta vraja. - Asa-i. Vreau soare-n geam si pe parbriz si ciripit de roti cuminte. Cata rabdare sa mai ai visand doar marea, cu briz-briz si dor fierbinte? Poftesc sa iesi la tranta cu norosii. Iar de-mi castigi o prima vara zaluda-cruda, s-o primesc, fara cutii cu inimi rosii, la drum de seara.

Cum ar fi sa fie o zi in care sa te poti desprinde legal de tine? Sa iti uiti in culcus, la dospit sub pilota, mulajul de peste noapte, inainte de alarma cafelei si vartejul diminetii. Sa te strecori senin in lume si sa o iei la drum in ce directie vrei tu, nu tot felul de ei. Sa te plimbi pe strazi pe langa care, altfel, trece doar talpa timpului in goana masinii si sa mergi prin parc doar pentru a-ti insira, lenes, picioarele pe dalele lui rupte. Sa te bucuri de rasul plin al unui prieten caruia, in sfarsit, ai reusit sa ii faci o surpriza, dupa multiple telefoane intrerupte abrupt de cei carora le trebuiai atunci.  Sa poti sa te opresti si sa asculti povestea intortochiata a femeii care cerseste, zilnic si zdrentuit, mila bordurii, in timp ce tu fumezi Sobranie Black Russian fiindca - asta e - ai un dealer foarte cool. Sa nu te irite drumul nervos si aglomerat spre cea mai buna supa iute, desi poti  sa fericesti o foame de copil nerasfatat si cu salata ta de vinete. ...

Răpus, ca omu’, de dureri, visezi o șansă nouă, mică, langă o zbatere de frică și te trezești… că speri. Blocat, în idei de la ei, visezi imbolduri de aripă, spre izbavirea de o clipă și te trezești… că vrei. Ars, de refuz cu porunci, visezi că ai  găsit povară să-ți râdă fruntea, de ușoară și te trezești… că plângi. Obosit, de atâtea orori, visezi aiurea-o lume bună, ascunsă într-un colț de lună și te trezești… că mori.