Mami, daca acum sunt la scoala, ma mai scarpini pe spate
cand ma trezesc, dimineata? Pauza consternata, condusa de ras spre
fruntea lui bronzata de vara si alungita de intrebare, deasupra ochilor inca
somnorosi, pe care depun firescul sarut. Fiindca mi-am asumat demult ca sunt
mama cumparata de la magazinul de mame care scarpina, ii mangai lin spinarea
indoita ca a motanilor de casa, in mormaiturile binecunoscute: hai, baleteaza,
mami, baleteaza cu manutza...
Odata cu septembrie, diminetile lui de mic elev intr-o clasa
ce pastreaza inca boemia gradinitei rasar din ce in ce mai responsabile si au
si paj. Dintre perne, prin razboiul de bucle
cu suras si gropita, Printesa se asigura ca desaga Zmeului e umpluta cu tot
ce-i trebuie: I-ai pus caietul si cutia cu papa? Culorile? Are voie jucarie?
Elevul murmura plin de suficienta: mda, o sa-mi iau spinnin-ul. Mi-am facut
deja doi prieteni: Andrei si Stefan. Si o sa facem si echipe de bay-blade. Dar nu
joaca toti. Cred ca o sa inscriem si fete.
Auzi, in-scri-em. Ma uit la ei cum sunt mici si inca plini de
somn pufos, cu ciripituri sau soapte de poveste spusa pe roluri, cu ochi ageriti
de minunea unei magii ce reuseste, inca, sa-i pacaleasca sau de cate-o posibila
pozna cu care sa mai adune putina atentie. Si ma bucur ca timpul e inca mic, ca
pasii lor ce trec in joaca prin el.
No comments:
Post a Comment