aiunmesaj

Ce poti face knd se varsa peste tine cate 40 de grade deodat’? Fuuuugi, don’t metter what – cum zice cantecu’ ala de-ti place sa dansezi pe el. Asa facuram si noi (bietul tati!) atat amar de vreme in care messu’, mailu’ si uneori telefonu’ - da-da-da…ta-ta-ta…haida-da … nu te-ai prins, mama, k pe mine ma sunaaaaa?! – au zbarnait fiecare in felul lui. (inclusive bug-urile de pe yahoo care mi-au dat o pauza de vreo luna…asta spre a nu deveni paranoik sa banuiesc pe cineva k mi-a spart mail-ul. Vorba Motanului – “nu sunt paranoik, dar asta nu insemna k nu sunt urmarita”.) Vama Veche nu mai e vechea Vama, asta-i cert. Revin obsesiv, cu nostalgia primului fluture din burta (mult inainte de a se forma Matei acolo) si tot sper k am sa gasesc macar cate un coltisor din ea, sa ma pot justifica in fata intrebarilor cu ochi rotunzi ce vor veni curand. Degeaba. Ori voi vorbi despre o legenda greu de inteles pentru anii lui mici, ori mai bine tac. Raman amintiri cu alge innodate in par, treziri b...

e o poveste lunga si frumoasa, asa cum deja ceri tu inainte de a-ti fornai proaspetii mucisori, pe drum de seara. una cu vai si munti de poveste si oameni de stat cu ei la povesti. autentica dar parca utopica, rupta dintr-o lume pe care o stim a noastra dar o intalnim atat de rar. acum sunt mult prea supta de vartelnita zilelor si gandul meu nu are timp sa ia loc si sa depene atatea imagini, vorbe si chipuri. dar ele stau bine in sertarele mansardei si, pana or apuca sa se umple de praf, o sa bag aspiratorul.

unu esti tu, dar nu asta te face unic una e mama si uneori si-ar dori sa fie mai multe unu e tata si atunci e zeul tau unu e azi si e cu la multi ani pentru unii mici chiar si knd sunt mari

multa lume m-a intrebat azi - aproape toata, chiar si mama - cum e la treizeci. si m-am simti un pic nus-cum, fiindk "nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc..." nu e nicio branza, frate! si ceea ce ma mira e k cei mai multi dintre voi ati depasit "pragul" (voi, cei cu intrebarile!). ce prag? ce prefix? ce raboj? ce asteptati? nu mi-a placut niciodata sa dau raspunsul asteptat, iar acum ma incearca o curiozitate k un jungi intercostal: ce vreti sa auziti? lista e simpla, k dak te complici in liste cu plusuri si minusuri ajungi sa te uiti de pe marginea drumului cum trece viata k un rau repede pe langa tine si, mai rau, cum se subtiaza a seceta. k vremea navalnicelor inundatii s-a cam dus - slava domnului k cizmele de cauciuc nu sunt la moda. sunt recunoscatoare (sus, dar si mie) k sunt sanatoasa - fapt important pentru puiul de om - cum zice tata - mult mai mult decat pentru mine - si k am aceasta minune (pentru kre ii voi multumi netarmurit lui alin). ...

                                                                       hippo cu masuta, sophie girafa, ursul cu esarfa, winnie, aricioaica de kre te sperii tu uneori, broastele testoase (cele 2 mari si aia mik), steluta twinkle-twinkle, cubul, cutia de servetele umede, ceasul lui tati, telefoanele mobile - k fix n-avem, biziculinele de pe stander, cele doua randuri de chei umflate si colorate, cheia de la masina lu' tati, mingiutele mari si mici, pestii, broscutele, ratustele, tweety, tati, nasii, unchii si toti bunicii tai saluta cu dragoste cele  9oua looni stranse deja langa ei si ele.  mami iti multumeste si pentru ce...

Alaltăieri am fugit la Vâlcea cu tati și cu Gina. O zi lungita ca o gumă de mestecat aproape cât o săptămână - atunci când sari peste somn că n-ai ce face cu el. Petrecută mai mult orasaneste, a fost mai bucolică decât o ilustrata optzecista de pe peretii casei lu' Cutza. Dealurile intens de verzi se invarteau pe langa asfalt ca niste legaturi proaspete de brocoli. Maci spargeau rar si rosu monotonia araturilor verzi sau nu, in functie de cat de gospodar e si omu' ala de-are campu'. Peste tot si toate, vreo 30si de grade de caldura. Pe bancheta, lafait in balansoar, priveai - mic dar suficient - toate acestea in timp ce iti primeai rasfatul regesc de la Gina. Intr-un final, obosit de-atata verde, ai adormit cu obraji si pumnici. B ursuc.   Oras curat - respiratie usurata de bucurestean imbacsit. Aer placut desi incins, masini putine desi aglomeratie, mall-uri - orice oras care se respecta are minim unul - avand un leitmotiv arhitectural de interior greu de escaladat d...

m-am resemnat... atat a fost sa fie   privesc cum cade soarele-n-apus si-astep t raspunsuri care n-or sa vie la intrebari pe care nu le-am pus... fiindk te-ai dus, ofilindu-te k o floare dupa ce-ai considerat k ai inflorit destule mai-uri pentru acest pamant. fiindk mereu imi vor rasuna in suflet sfaturile si chiar apostrofarile tale. fiindk n-am reusit sa imi tin angajamentul facut si nici macar nu mai am cum sa imi cer ierare, fiindk ma rog sa fie mult mai mult bine si frumos acolo unde te-ai dus, fiindk sper sa fi trecut intr-o dimensiune superioara, de unde poti vedea si intelege tot (dar nu chiar totul...) si unde mesajul inimii mele sa ajunga nealterat. fiindk te voi iubi mereu, generalul meu de osti! Praslea Maiei mele dragi