aiunmesaj

aceasta e clipa cand totul se poate, cand ora se poate si noaptea se poate, cand luna se poate si marea se poate -  dovezi repetate ca iubirea se poate si totul se poate.

Prima baie, la casute , cum spune Tere. Langa unicul caine de pe insula, cred. Latzos, imens si foarte latros, dar la fel de frumos si pe dinauntru. Rasete in delir haotic continua maini si picoare mici cu care copiii-ratuste incearca sa dovedeasca marea. Zmeul se pregateste sa atace: Ileana, ai idee unde e laba mea?! Noi chichotim adult, iar Printesa puncteaza, rotunjind cuvintele: tu nu vezi ca esti tot cocotat pe ea?! Si ne amintim de o razvratire mai veche, cand Teri il certase sfatos: haide, mai, Matei, tu nu vezi ca te porti ca si cum locuiesti pe o insula pustie?! Replica lui a lovit cu logica: pai bine, mai, Tere, daca eu locuiesc acolo, cum explici ca e pustie?! Plaja ne ia salbatic in brate. Marea se arata putin mai cremoasa, de la sare. De pe sub stanci apar tot felul de pesti colorati, ca in Nemo. Par ca vor sa te invete cum se-noata pe la ei. Neam de Alin, aricii dorm mai mereu, cu cate-o fosta scoica-n tepi, in loc de perna. Vantul vine, mangaie putin si...

Matei la granita, sfatos, la 5 dimineata, topindu-l pe granicerul deja plictisit: stii, noi mergem la Greciaaa! Apoi  Bulgaria, ramasa in anii 80, de unde incercata si pe contrasens. La ultima curba dinainte de granita, ascunsa prin dealuri sinuoase ce nu se mai terminau, intrebam nerabdatori unicul sofer zarit pe stanga. Rade plin la noi, arata in spate si spune cu placere .  Kalimera, kalimera… cum ar veni, calda-i marea, eu dau berea! Grecii s-au nascut sa te primeasca acasa. Cred ca si bebelusii lor isi formeaza, pe sub suzete, un zambet rotund, elastic cat toata fata, sub ochiul drept incretit a smechereala: Jia su... Jiasu, bine-ai venit la mine, sunt bucuros, fericit chiar, ca ai trecut pe strada mea. Ai concediu o saptamana? Te fac eu sa stai 3 si sa uiti ca ai vreun sef p-acasa. Si au si de ce sa fie asa. Soarele mangaie a primavara, marea sta la sfat cu stranca, coborata pana in mal sa cuibareasca sub poale familii intregi de arici. Zici ...

s-au ratacit trei vorbe in tacerea rulata in covorul de solie. Regatul a emis greoi parerea cu care ne-am ales dintr-o prostie. Printesa porunceste sa nu-i pui cuvintele anapoda-n scrisoare, sa-i impletesti o boare cu feng shui pe-obrazul colorat de-atata soare. s-amesteci bine oamenii din carte, cand visul tau copil n-are adresa, din ochi  sa-ti strangi plutirile deoparte  si-apoi sa le iubesti fara compresa. sa treci usor prin tot ce te separa de campul plin de ganduri fara doage, sa nu ceri noima noptilor de vara, cand marea fuge fara sa te roage. si-atunci cand toate dungile se-ndreapta sa-ti ia, incet, dogoarea de acasa, Regatul si Printesa te asteapta sa numeri jumatatea mai frumoasa.

Sub noua ei tunsoare “meschera”, Printesa flutura cele mai candide priviri de pana acum, soptind in dimineata de dupa vis:  daca ai stii cat de frumos visez eu de Matei...  Ups, buton de panica! Alung urgent somnul din ochi si raspund voit neutru:  pai normal, daca l-ai lasat sa doarma singur in camera voastra si te furisezi p-aici printre noi, ce sa zic acu’...  Ea se bosumfla instantaneu si ma cearta:  nu, mai mami (i lung), nu de Mateiu nostru!  Apoi infloreste brusc:  de Matei a lu’ Lulu  (cu puncte in suspensie).  Aaaa, pfiu, sa ne revenim , imi zic. Dusurile scotiene nu-s nimic pe langa ce poate sa iti rezerve Printesa asta, chiar la matineu, asa. Si incepem barfa de fete:  Pai zi-mi, mai mami, cand il mai chemam pe la noi, ca asa frumos  (cu o- ul rotunjit a fructa coapta)  ne-am mai jucat noi si - ai vazut, nu? - i-am dat si bicicleta mea! Ce nu-ntelegi?  Raspunsul meu cautat la repezeala ramane suspendat...

valuri valuri-valuri.  alb-albastru-verde-alb cu dor de auriu-maruntiu-sclipiciu-auriu. unduiri sub soare, imbratisari la umbra. si saruturi. cu lumini in piept si flori in ochi.  alb-rosu-alb.  cu muscaturi de-albastru printre dinti, cand rostogolul lor se lasa rupt in doua, pentru a se intregi dupa. dorit, asteptat, amanat, surprins, dorit, rasarit, alungat, chemat, dorit, primit si strans tare-tare. sa nu se piarda niciun clipoci-clipoci, nicio buza de spuma, niciun fir-de-fir de nisip si mai ales cu grija mare la delfini. perfecti, intregi, trimisi, tacuti si iubiti.  valuri-valuri. cu caldura de om fara timp probabil. rece-caldut-cald-frige-frige. managaios, vamuit si amurgit. incins pe dinafara si racorit-rascolit pe dinauntru, ca un icnet mare cat marea, nisipul, omul si somnul. alb-albastru-verde-alb si valuri-valuri de rosu.

odata ce micutii au iesit din scutece, landou si hamuri, sau si-au trambitat destul juliturile de hai-sa-invatam-sa-mergem , cea mai mare grija de parinte se invarte in jurul fericirii juvenile. am depasit episoadele in care micile nefericiri se traduceau in solfegii intregi de urlete (reglabile cu lapte, suzete sau leganat) si observam la ei stari, expresii, gesturi care ascund altfel de nemultumiri. mult prea adulti uneori, gresim enervandu-ne. pe noi, pana la urma, ca nu reusim sa multumim puiul de om.  citesc frecvent  pe net  articole despre tot felul de situatii-cheie nelipsite din vitrina interioara a vietii de parinte. sunt asortate, destul de rar, cu solutii salvatoare, care, insa, par scrise pentru oameni ce nu traiesc aceeasi viata cu noi. par ca nu au aceeasi viteza, nu se desfasoara in acelasi spatiu si cu aceleasi resurse, sunt incredibil de disponibili si au rezerve inimaginabile de tact, maleabiltate, imaginatie si, mai ales, rabdare. pentru a ...