fata din maslini, cu floare de leandru-n par

Sub noua ei tunsoare “meschera”, Printesa flutura cele mai candide priviri de pana acum, soptind in dimineata de dupa vis: daca ai stii cat de frumos visez eu de Matei... Ups, buton de panica! Alung urgent somnul din ochi si raspund voit neutru: pai normal, daca l-ai lasat sa doarma singur in camera voastra si te furisezi p-aici printre noi, ce sa zic acu’... Ea se bosumfla instantaneu si ma cearta: nu, mai mami (i lung), nu de Mateiu nostru! Apoi infloreste brusc: de Matei a lu’ Lulu (cu puncte in suspensie). 

Aaaa, pfiu, sa ne revenim, imi zic. Dusurile scotiene nu-s nimic pe langa ce poate sa iti rezerve Printesa asta, chiar la matineu, asa. Si incepem barfa de fete: Pai zi-mi, mai mami, cand il mai chemam pe la noi, ca asa frumos (cu o-ul rotunjit a fructa coapta) ne-am mai jucat noi si - ai vazut, nu? - i-am dat si bicicleta mea! Ce nu-ntelegi? Raspunsul meu cautat la repezeala ramane suspendat in ultima ei propozitie, pe care Ileana o foloseste, in ultimul timp, ca semn de punctuatie pentru tot ce emite. 

Altfel, in asteptarea Greciei, au luat-o razna cu totii. Eu, la mijloc, incerc sa imi pun singura semnele de punctuatie. Greu de conceput, d-apoi de comis.

Tati, mami, veciniii... eu imi iau si asta, mai ales asta si neaprat astalalta. Intre atatea hotarari, incerc sa fiu placida: asta nu iti trebuie, sunt 37 de grade, asta e un joc prea greu, nu ne relaxam si noi un pic?! Iar papusa aia e prea mazgalita sa-i mai distingi buzele tuguiate a "vreau lapte". 


Prin toata bagajeala asta, pe apucate si pe luate, e bine sa-ti pastrezi un buzunar secret, atat cat pentru un vis mic.